Uneori, cand sunt fericita intr-adevar,
    Simt, (sau poate numai mi se pare)
    Cum, in varful fiecarui fir de par,
    Imi creste cate o floare.
    Si stiu ca sunt grozav de frumoasa
    Cu podoaba aceea imparateasca,
    Dar nu indraznesc sa misc fruntea prea tare,
    De teama sa nu se ofileasca
    Si nici sa ma privesc in oglinda,
    De teama sa nu se desprinda,
    Si, mai ales, e destul sa ma intristez numai "umpic"
    Ca sa nu mai ramaie din toata frumusetea nimic.


    Eu cred ca puteti incerca si voi, binisor,
    E usor:
    Nu trebuie decat sa fiti
    Foarte fericiti !